Migdalul a fost cultivat deja în urmă cu 4000 de ani. În prezent apare ca plantă de cultură în California, din SUA, Bazinul mediteranean, Pakistan și Iran. Migdalele se pot coace de asemenea în Germania pomul fiind plantat în podgoorii de viță de vie, unde este mai ferit de frig. Trebuie să se facă o diferențiere între migdalele amare și cele dulci. Migdalele dulci sunt acoperită de cuticulă de culoare brună aspră la pipăit, cuticulă care se poate îndepărta după opărirea fructelor. Migdalele se folosesc la prepararea și aromatizarea unor băuturi alcoolice, la lichioruri, marzipan. Migdalele amare nu se pot consuma ca atare, ele conțin amigdalin, un glicozid din care rezultă acid cianhidric. Culturile de migdale din Franța sunt compuse din așa-numitele Ferragnès ca 60 % și Ferraduel ca. 30 % din cultura totală. Din varianta Ferraduel care se coace la mijlocul lunii septembrie se obțin drajeuri. Varianta californiană este numită migdal-Nonpareil, iar migdalele ce provin din Spania sunt numite Marcona, fiind comercializate sub numele de Valencia, pe când cele din Italia varianta mai importantă de migdale este Avola, care au o aromă deosebită.
Tratamente naturale cu migdale
Pentru vindecarea unor afecțiuni, de la migdal se folosesc atât semințele, coaja de migdale și sâmburii. Semințele de migdal sunt remineralizante și usor laxative, iar datorită proprietăților terapeutice ajută la vindecarea ulcerului gastric, gastritei, afecțiunilor digestive, tusei, afecțiunilor aparatului urinar și genital.
Migdalele mai sunt recomandate a fi folosite și în cosmetică, în special pentru hidratarea pielii. În acest scop se utilizează laptele de migdale.