- Ты веришь мне? - Верю! - Тогда полетели на шаре воздушном навстречу апрелю. - А трудности будут? - Нам всё по плечу! - А если сорвусь? - Я тебя подхвачу! - Что взять мне в дорогу? - Любимое платье и несколько веточек вербы на счастье. - Мне хочется взять еще нежность. - Бери. - И яркие отблески теплой зари... - Возьми, что захочешь, - весна прошептала. И женщина крылья из шкафа достала...
~"În sat, nimeni nu încuia ușa când pleca de acasă, fie ziuă, fie seară ori noapte. Era destul să pui mătura-n ușă – ceea ce se vedea bine din drum, astfel că nu se apropia nimeni. ~Mătura în ușă era unul dintre cele mai puternice lacăte din câte s-au inventat în lumea aceasta. ~Puterea ei de ferecare venea din cele trei peceți care puteau bloca orice ușă, fără să o poată deschide cineva: frica de Dumnezeu, rușinea și cinstea. Toate aceste peceți erau prinse într-un cifru secret pe mătura așezată pe ușa de la intrarea în casă. "