”De-aș avea un car cu flori
Aș ieși cu el în zori,
Undeva la drumul mare
Și aș da la fiecare ...
Câte un buchet frumos
Să-l primească bucuros!
Să-i fac ziua luminoasă
Și-n piept inima voioasă!
Omului cu suflet bun
I-aș așterne și pe drum
Un mănunchi de floricele
Să calce cu drag pe ele,
Să se bucure de viață
Luminându-se la față,
Să-i fie ziua ușoară
Cum e fulgul care zboară!
Omului cu suflet rău ,
I-aș da flori din carul meu
Chiar, buchetul cel mai mare,
Să aibă parte de soare,
Pe cărarea vieții lui
Rău nu facă nimănui!
Și aș picura pe ele
Strălucire de la stele
Să îi lumineze fața,
Cu alți ochi să vadă viața!
Copilașilor în zori
Le-aș da câte-un braț de flori,
Mi-aș goli