Din bucata mea de pîine,Am hrănit un om si-un cîine. Cînele ma recunoaste ,.... Omul nu ma mai cunoaste ! Ma întreb,asa în mine.......Cine-i om si cine-i cîne.. ))
De ce oare am fost sortita sa fiu mereu chinuita?Sa plang sa sufar tot mereu asta e destinu meu?!?De ce nu pot sa fiu iubita,sa am o viata fericita?De ce trebuie sa plang,in suflet raul sa il strang?
