Înlăcrimată şi tăcută,
Fără să ţii de nimeni seama,
Pe-o cale sfântă, nevăzută,
Te-ai dus, şi n-o să mai vii, mamă.
Ai lăsat casa-mbelşugată,
De multă dragoste şi dor,
Ai lăsat uşa descuiată
Şi poarta tot fără zăvor.
Va veni timpul să se mire,
De câte sunt în urma ta,
Iar tu rămâi o amintire,
Înduioşindu-mi inima.
În casă candela-i aprinsă,
Iar Maica Domnului veghează.
Căci a rămas icoana trează,
La rugăciunea ta nestinsă.
Voi veni ca şi-nainte,
Să te mai văd şi să vorbim,
Să-ţi aud dulcile cuvinte
Prin gura florilor de crin.
Când iarba moale, mătăsoasă,
Va creşte iar din mâna ta,
Să ştii, maicuţă, că acasă,
Eu nici în somn nu te-oi uita
Moartea, a crezut că te-a luat de lângă mine, da