“Într-o zi , am întrebat-o pe mama:
- Ce să fac cu amintirile urâte? Nu-mi plac, vreau să le uit...
Zâmbind, aşezându-şi năframa, ea mi-a zis:
- Eu te-ascult, să mi le spui mie, în schimb eu o să-ți spun amintirile mele frumoase, şi vei purta astfel mereu doar amintiri frumoase în sufletul tău.
O vreme, aşa cum am decis, am făcut schimb de amintiri...
lar în altă zi, eu i-am zis:
- Dar mamă, tu n-ai amintiri urâte, grele?
A zâmbit cu tristeţe, i-au căzut două lacrimi, ca două mărgele; Şi mi-a spus:
- Nu mai am...
- Cum așa?
- I le-am dat...mai demult, mamei mele...”
Te iubesc mamă.