"Badanta"
"Am sã-ndur, şi am sã trag,
Câţiva ani, prin ţãri strãine,
Ca sã am la bãtrâneţe
De unde mânca o pâine!
Şi n-am sã mã plimb acuma
În concedii şi vacanţe,
Las' c-am timp la bãtrâneţe
Sã-mi fac aceste doleanţe!"
Aşa spunea o "badantã"
În timp ce-ndura din greu,
Într-o ţarã-ndepãrtatã,
Uitatã de Dumnezeu.
Singurã, trudea, stresatã,
La strãini mereu supusã...
Suferea, gândind c-odatã,
S-aranjeze-a sa cãsuţã.
Dar odatã trecuţi anii,
Lasã urme peste noi...
Şi degeaba ai strâns banii,
Cãnd de spate te-nconvoi!
"Ce vacanţe ,ce concedii?
Sã se duca cine-o vrea!
Eu abia îmi târãsc paşii...
Vai de bãtrâneţea mea!"
De-aia spun, dragele mele,
Nu vã lãsaţi pe-aici anii,
Când în pâr iarna