Şi într-un final oboseşti.
Oboseşti de dimineţile nedormite.
Oboseşti de ceaiul fără de zahăr.
Oboseşti de speranţe, planuri, gînduri, cuvinte, dialoguri...
Oboseşti de oameni şi de întrebările lor stupide.
Oboseşti de invitaţiile în oraş în fiecare weekend.
Oboseşti de răceala ce ai impresia că nu mai are capăt.
Oboseşti de glod, vînt, frig, copaci goi şi încălţăminte murdară.
Oboseşti de făţărnicia oamenilor şi de replicile spuse nu la timpul potrivit.
Oboseşti de faptul că nu recunoşti că îţi este dor.
Oboseşti de golul provocat de unii, şi de cei ce încearcă inutil să umple acest gol.
Oboseşti de dorinţa de a îmbrăţişa pe acel cineva, cît mai curînd posibil(pare că niciodată).
Oboseşti d