Mergind pe drum . Privind in strada. E tot frumos si aranjat. Nu vad nimic sa ma intristeze. Sau sa intilnesc ceva ciudat. Pasesc mai des cu energie . Si parca incerc sa ma grabesc. Dar dorul greu ce ma apasa. Ma chinue si obosesc. La orce pas si rispirare. Cu sufletul indurerat. Gindinduma mereu acasa. Imi pare rau ce am lasat. Nu este vorba de avere!! Si nici de tot ca am adunat!! Am trei copii draguti ce asteapta. Ca sa ma intorc neaparat. Vorbind cu ei prin telefoane. Si chiar pe skaip cind ne vedem . Eu vad in ochii lor durere . Si spun ca eam abandonat. Cind vad aciasta suferinta. La scumpii mei draguti copii. O constiinta ma provoaca. Prin vis ce striga: Cind tu vii?? Va spun cinstit