AM PIERDUT O FATĂ...
Am pierdut o fată
Zveltă, zvăpăiată,
Firea ei zglobie -
Numai energie!
Iute, dar cuminte,
Viața înainte
O avea, întreagă,
Toată lumea - dragă!
A rămas departe,
Tot citind în carte,
Într-o primăvară,
Pe sub frunza rară,
Printre ierburi crude,
Cine mi-o aude?
Lângă ape line,
O mai vede cine?
Cântecul și jocul
I-aduceau norocul,
Satul drag și neamul,
Poarta, nucul, ramul,
Dealul, ulicioara
Îi erau comoara,
Dar s-a dus de-acasă,
Mândră, curioasă...
...Azi, când toamna rece
Către iarnă trece,
Frunza ruginie
Zboară pe câmpie,
Dor mi-i de o fată,
Ce-o știam odată,
Veselă, ușoară,
Ca o căprioară