Pe bune . . . Să mă trezească cineva Când omul va fi om Nu actor de cinema. Rol, după rol, după rol Dar pentru visul lor Unii ucid visele tuturor Cu zâmbetul pe buze și sufletul gol. Rol, după rol, după rol Da, dar lumea s-a schimbat Parcă suntem cu toții la un bal mascat Nimeni nu mai știe cine e cu adevărat Și nimeni nu mai știe cine-i celălalt Da, dar lumea s-a schimbat Parcă suntem cu toții la un bal mascat Unde nimeni nu mai știe ce înseamnă să fii om. Cu măștile pe față și capu-n telefon Cam asta-i lumea despre care vorbim Nu știm ce simțim, cine vrem să fim Avem inimile pline de venin Dar aș vrea să cred că mai știm ce iubim. Indiferența deja pare tradiție Că pur și simplu oamenii sun
Mă simt neputincioasă. Sunt un om care a ajuns la capatul puterilor, un om care a pierdut prea multe lupte din acest razboi. A pierdut fiinte dragi,a pierdut prieteni și s-a retras în întuneric.Un om pentru care un zâmbet nu e de-ajuns, pentru că știe că va urma o lacrimă amară Un om care tace și plânge, un om care zbiară de amărăciune si urlă de durere sufleteasca. Un om care se zbate în strânsoarea invizibilă ce-l leagă de lume. Un om care a renunțat să mai simtă. Un om prea gol pentru lumea asta, un om care și-a pierdut orice urmă de sperant,un om pe jumatate mort.”