POVESTE DE CRĂCIUN
(de Eliana Popa)
Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale!
„- Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine!
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd... măcar în vis
Vino, mamă! Chiar și-o clipă să te văd... cum mi-ai promis!
Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece!
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!
E Crăciunul! Și sunt