O, Patrie...
O, Patrie chiar nu te doare,
Când eşti călcată în picioare?!
Stai tolănită pe pământ
Murdară... tristă... nimic sfânt...
Dragă ţărişoară suntem contaminaţi...
Loviţi, bătuţi, striviţi, stricaţi...
De ură şi trădare...de atâta nepăsare.
Îngenuncheată, mai poţi tu plânge, oare?!
Un petic mic eşti de pământ,
Ne duci de vii tu în mormânt...
Şi mută e tăcerea ta,
O, Patrie de ai striga...
Să se răsune peste ţară,
Moldova noastră eşti o mamă!!!
Şi noi suntem purificaţi,
Târâş vom merge, dar curaţi...