”Sportul are puterea să schimbe lumea”

Nelson Mandela
A trecut înca o ediție a Festivalului Sportului Scolar. O ediție care a făcut să ”treacă prin mine” multe, și regrete, și comparații și speranțe...
O stare de pustietate... oare atât? Cea mai grea stare...
Conform notiunilor din dicționar, fericirea este o stare de mulțumire sufletească... după 10 martie anume prin aceste cuvinte se poate de descris una din stările mele. Însă...
Altceva domină în mine: o mândrie că am reușit să mai clădesc o echipă, o echipă foarte pestriță la caractere, potențial și aptitudini...
Dar dacă derulez evenimentele cu săptămâni și luni de zile, apoi îmi apare o ”adunătură” de elevi, timizi, puși pe ”șotii”, mulți din ei habar nu aveau ce e concurența sportivă, partener de echipă, adversar și cum ”să-l tratezi” în lupta directă și cum ”să-l ții în vizor” pe parcursul întregului concurs, ce inseamna "arbitru e suveran" și multe altele din bucătăria sportivă. Dar ședință de ședință, zi de zi, minut cu minut, s-a muncit, s-a experimentat, s-a contrazis până la răgușire, s-a pedepsit, s-a convins, și în final s-a născut o ECHIPĂ. O echipă ce a știut să concureze, să se mobilizeze și să uimească.
De-a lungul anilor echipele de la IuHas au dominat competițiile prin dăruire, prin creativitate și prin spirit de FAIR PLAY. Toate acestea aduc și ”consecințe”. La startul altui, următorului concurs, suntem cotați ca favoriți, statut ce pune presiune pe echipă, pe antrenor, statut ce ne face iarăși să ”răzgândim” ceva nou, ceva surpize. Ediția de anul acesta a debutat pentru noi cu o ”înfângere” la tema de acasa, specialitatea de tradiție-ștafete. Clasarea sub așteptări, a fost pentru toți ca o surpriză plăcută/așteptată (în sfârșit și IuHas e detronată), toate echipele, arbitrii ca punct de reper luase echipa favorită.
Acest loc 6, nu ne-a speriat de loc, doar că a trezit în noi ceea ce mai dormea: setea de victorii și voința. Voință și mândria. A rămas să demonstrăm, să confirmăm... (Acum pot să afirm, că chpurile a fost o strategie de adormire a vigilenței adverasilor, dar, recunosc, pe greșala antrenorului, într-advăr am cedat, cu toate că aveam și ceva circumstanțe atenuante). Apoi a intrat la luptă adevărata IuHas. IuHas pe care o știu adversarii și antrenorul!!! Pregătirea și înalta măestrie tehnico-tactică a aduso acolo unde trebuia-la titlul de campion!!!
Cu toate că în ultima zi de concurs am stat și la jocul rezultatelor, eu zic că - IULIA HASDEU A MERITAT titlul!!! Echipele din anii precedenți au plătit tribut zeilor sportului... acum noi am avut de cules laurii.
Mulțumesc acestor fete și băieți pentru devotament, sacrificiu, munca depusă, litri de transpirație lăsate prin sălile de sport, kcal, nervii și emoțile, totul a fost răsplătit!!! Mulțumesc pentru benzina care ați turnat-o în rezervoarele mele, astfel dându-mi energie încă pe un an de zile. Mulțumesc pentru grija care ați purtat-o față de valorile sportului, față de numele și tradițiile echipei. Mulțumesc pentru VICTORIE!!!
Ca și precedesorii voștri, aveți locul, bine meritat, în sufletul meu: Ruslana și Dumi; Irinuca și Măda; Dana și Cristina; Sașok și Max, Mișulică și Ion; Adro, Artur și Edi, toți ați meritat să fiți înscriși cu litere de aur în gloria sportului școlar!!!