FLOARE RARĂ-I OMENIA...
Floare rară-i Omenia,
Uneori e de negăsit.
Deoarece Dușmănia,
Peste tot a împânzit.
-Doamne,cine a semănat
Așa multă Lăcomie?
Printre oameni s-a strecurat
Ca o năprasnică urgie.
Ura,e și ea prezentă
Împreună cu Mândria.
Unde deseori e absentă
Iertarea și Omenia!
Bunătatea sufletească
Tot mai rar se întâlnește.
Iar Invidia omenească
Galopant se răspândește.
Mânie și Răutate,
Doamne,e atât de multă!
Încât biata Dragoste
Printre ele se usucă.
-Seamănă Iubire,Doamne,
Peste tot ca să înflorească!
Să cultive oamenii
Doar bunătate sufletească!
Să trăim în bucurie
Pe acest pământ frumos.
Și s-ascultăm pe vecie,
De cuvântul Lui Hristos!
Autor:Natalia Mazilu-Miron