Portretul polițistului. Un polițist trebuie să aibă câte ceva din toți oamenii. Să fie un „păcătos” și un „sfânt”, un „vagabond” și un „zeu”. Să intre în locuri unde se comit toate păcatele lumii, dar să nu săvârșească nici unul. Polițistul este cel mai căutat, dar și cel mai puțin dorit dintre oameni. Ființa stranie căreia i se spune „domnule” în față și „câine” pe la spate. Lui i se cere să fie atât de diplomat, încât să poată potoli o neînțelegere între doi indivizi, lăsându-l pe fiecare dintre cei doi să creadă că a câștigat. Dacă polițistul este îmbrăcat la „patru ace” va fi considerat „corupt”, dacă nu, va fi un „cioban”. Dacă se poartă a