Astăzi este cea mai tristă zi din viața mea, se împlinec exact doi anii, de când a început calvarul care îmi va chinui inima toată viața...sufletul meu sa rupt în mii de bucăți...Urăsc sirenele ambulanței, urăsc amintirea dimineții de 19.03.2023, în care medicul m-a izbit cu vestea cruntă că nu mai am tată, urăsc sentimentul de frică și disperare, urăsc neputința mea de a da orice ca să-l mai cuprind o singură dată pe tăticul meu...Toată viața tată ai repetat cuvintele:,,Eu nu mă tem de moarte, dar de lacrimile voastre...''Ai meritat o moarte ușoară, pentru că ai fost bun cu toată lumea, și de ea a avut parte...după foarte multă durere tată. Oare cum să trecem peste asta cu ușurință ?Maturi