Vitalie Belîi

Dorul de pe vale Bunilor mei Bunei Nicolae și Zinovia Belîi, Natalia și Vasile Serdeșniuc Mă cheamă Dorul de pe vale Şi salcia crăiasă cu plete lungi O stînă, o fîntănă şi- o... cărare Pe care-n copilărie poţi să ajungi Noaptea vine cu- amintirile Ce trec şirag spre un castel, De unde luminează doar privirile A doi bătrîni:bunică şi bunel Se bucură ca doi copii sărmanii Le vin nepoţii în vacanţă iar Li-i mai uşor să poarte anii Pe care nu i-au trăit zădar Eu vara o iubesc copilăreşte, Măcar că toamna-i anotimpul meu, Când apa sete-am potoleşte Vreau la bunei, pe bunul Dumnezeu. La Lipnic e copilăria toată, Aici visam s-ajung artist pe undeva Dar m-am ales cu altă soartă Sunt profesor, ca sora si ca mama mea Mă pregătesc demult să vin pe vale Să mă întind pe iarba ca atunci Tătuca să-îmi spună vre-o poveste Să-mi dea bomboane, de ălea dulci Acuma parcă stau la tablă O corigenţă am de susţinut Ace a marelor absenţe De lîngă vatra de demult Lipnic, Ocnița Februarie 2012