Bunicul Vasile.

Unul din Dascălii mei.
Un om puternic precum stânca,
Aşa a fost mereu bunicul meu,
Dar astăzi eu mai am doar ruga,
Să pot vorbi cu el prin Dumnezeu.
El mi-a îndrumat acei primi paşi
Şi datorită lui sunt azi aici,
El mi-a explicat că-n viaţă poţi să cazi
Şi e nevoie mereu să te ridici.
Un om ce m-a iubit enorm
Şi-n fiecare zi era cu mine,
Îmi citea noaptea ca să adorm
Şi-n voce îi simţeam a lui iubire.
Târziu m-am gândit să scriu şi despre el,
Când totuşi crucea la mormânt umbră îi face,
Ai fost mereu un om foarte vesel
Şi-aş vrea să ştiu că unde eşti ai pace.
În inima mea mereu vei fii prezent,
Tu m-ai învăţat că trebuie să fiu corect,
Aş vrea acum să fii aici cu mine,
Dar eşti cu Dumnezeu în pace şi iubire.
Bunicule, pot scrie la nesfârşit,
Că pentru tine am fost un nepoţel iubit,
Aş vrea şi-n altă viaţă ca să mai fiu cu tine,
De sus din cer să ai grijă de mine !
Marian Belcin