Dragul meu și scump părinte,
Eu îți scriu, al tău Ion
Mă întreb, … de ce tataie,
Ma tot vinzi pe-acest Dodon?!
Stau departe, fără casă,Umilit de-al meu patron.
Și-ți trimit să ai de pâine
Da tu, tată, iar Dodon.
Ai mâncat posmagi cu rouăSă mă vezi la papion.
Aş fi fost în țară, poate, –
Dacă nu era Dodon.
Îmi spuneai: „…cu strabunelul,
încărcați într-un vagon, –Am fost deportați în beznă…”
Și tu, tată, … iar Dodon?!
Cât de mult aş vrea, părinte, –Să te rog, chiar să-ți ordon…
Dar îți zic așa, cuminte, …
Dă-l încolo de Dodon!!!
De dorești să-ți crești nepoțiiLângă tine, sub șopron,
Să fiu lângă tine, tată, –
Uita! Uită de Dodon!
Ani la rând s-au stins în spateGenerații de Ioni
Care-au