Amintiri din amintirile mele
Mi-am adunat toate visele, le-am strâns la piept și am plecat.
Am lăsat-o, cu tot ce-a fost "frumos și sfânt", chiar dacă m-a primit, cum a știut mai bine.
A avut răbdare să cresc, a știut mereu să ierte,
mi-a aprins lumina, când, uneori, mă pierdeam în întuneric,
nu-mi punea întrebări, doar îmi oferea răspunsurile pe care le căutam,
m-a făcut să înțeleg că viața nu e numai rânduri, dar și printre rânduri.
Și, totuși, ne-am luat rămas bun,
Ea, plină de pace,
eu, gătită în straie alese,
că așa se cuvine la ceas de sărbătoare.
Păcat că, la Balul nostru, nu am avut fotograf,
așa, încât, ne-am agățat toate amintirile de podul sufletului,
să le mai răscolim la răs