De-un an,plecată sunt la cer

De-un an,sunt printre stele.
De-un an,privesc la voi din cer
La fiii și fiicele mele.
De-un an,îmi pare foarte rău
Că voi,fiind toți viața mea.
Eu,fiind la Dumnezeu
Nu vă mai pot ajuta..
Nu vă mai pot da un sfat
Nu pot să stau cu voi de vorbă.
Iar când mai veniți prin sat
Nimic,nu vă mai pun în torbă.
Dacă cinstit,mi-i dor de voi
De timpul trăit împreună.
De timpul,când eu pentru voi,
Am fost mama cea mai bună.
Căci așa-mi zicea-ți cu toții
Că sunt a voastră bogăție.
Și chiar de anii,fug ca hoții
Eu,o să fiu veșnic vie.
Dar asta-i viața...am plecat...
Căci pe acest pământ tot moare.
Și trupul,ce l-ați îngropat
S-a ofilit fix ca o floare.
Dar astăzi,sufletul mă doare
Că de mine ați uitat.
Că nu ati mai pus nici o floare
Din ziua,când m-ați îngropat.
De fapt,as vrea să-mi cer iertare
Totuși ați fost și de Blajini.
Că a fost mare sărbătoare
Și ați venit în sat la fini.
Dar nu-i nimic,nu-s supărată
Credcă sunteți toți ocupați.
Și a mea cruce răsturnată
Cândva,o să o ridicați...
O mamă,de un an plecată
Se roagă pentru a ei copii.
Iar pe pământ,crucea uitată
Plânge,privind în spre vii..
Dar nimeni,nimeni nu o vede
N-o vede nimeni,de un an.
De ce,nimeni nu o vede?
Că stă uitată-n buruian...
Autor Eugeniu Brînțov
Pentru poezii la comandă,felicitări,dedicații,aștept mesajele voastre în privat🙃🙃🙃