Femeia in care cred...

Este dependentă de iubire, pentru că din iubire se hrăneşte, prin iubire respiră. Iubirea este Crezul ei.Tresare când aude cuvinte precum: viaţă, dragoste, curăţie, familie, dor…Bucuriile ei sunt în cele simple: Iubeşte lumina şi frumosul. Nu râde niciodată îndrăzneţ, ea numai zâmbeşte. Se poartă cuviincios în tot locul, nu caută să iasă în evidenţă cu nimic.Nu doreşte să placă decât bărbatului ei; Nu caută să domine bărbatul, ci doreşte să fie dominată pentru că se supune din iubire. Frumuseţea exterioară o aşază pe o treaptă secundară căcişi pe aceasta caută să o evidenţieze la exterior.Nu arată niciodată lacrimi false; mintea ei este în inimă, căci Preferă pacea în schimbul dreptăţii, dar iubeşte totdeauna Adevărul. Glasul ei nu este niciodată poruncitor şi nici linguşitor; ea vorbeşte totdeauna cu sfială. Iubirea ei acoperă cu tăcere celuilalt, dar nu uită să stea de vorbă cu cel greşit pentru a-l îndrepta. Plânge cu cel ce plânge, şi se bucură împreună cu cel ce se bucură. Ea suferă în tăcere şi are întotdeauna un zâmbet de rezervă. Nădejdea ei se întemeiază pe credinţă şi luptă pentru a-şi apăra valorile. Are puterea să vindece o inimă rănită numai cu un sărut şi o îmbrăţişare. Trăieşte puternic orice clipă, căci timpul este o comoară pentru ea. Pe buze îi poţi citi întotdeauna un cântec divin iar O întâlneşti adesea îngândurată, căci privirea-i e departe; cetatea ei stătătoare…nu este aici.Numele ei este ! Este , este Cu cât luptă să atingă cât mai multe din aceste , cu atât se apropie de menirea sacră care i-a fost lăsată de către Dumnezeu. Iar cu cât se îndepărtează de aceste , cu atât degenerează din nobleţea, condiţia de femeie, îşi pierde din feminitate şi devine un obiect artificial.