Când spui că l-ai uitat, tu minţi. Te minţi. E încă acolo, doar că te-ai obişnuit. Te-ai obişnuit să nu-l ai, te-ai obişnuit cu dorul. Dar în unele seri, el încă e gândul ce te macină şi uneori mai plângi. Plângi pentru că nu ştii cum altcumva să alungi tristeţea.
