Фильтр
Pentru uitaţii mei colegi...
Unde sunteţi voi dragi colegi,
Din anii când eram la şcoală?
Şi aşteptam cu inimile reci,
Pe doamna profesoară.
Voi poate nu vă amintiţi,
Când de o palmă doar eram,
Iar învăţătoarea zicea, citiţi:
Prima literă din abecedar.
Acuma poate aţi uitat,
Atunci eraţi de-o şchioapă,
Şi vă chemam să vă scăldaţi,
La Ciofu-n vechea troacă.
Acum sunteţi la liceu,
În şcoli profesionale,
Şi cunoaşteţi că e greu,
Ca la prispa casei tale.
Voi aţi uitat c-am fost colegi,
Dar n-aţi uitat cred şcoala,
Priviţi-mă cu ochii reci,
Cum ne privea şi profesoara.
Nu ştiu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi
De câte ori voi auzi de şcoală, de voi îmi voi aminti
Şi sper ca şi voi gândindu-vă la anii scumpi de şcoală,
Să râdeţi ca atunci când s-a-ntâmplat pentru prima oară.

Să nu gândiţi că ne-am pierdut, sau că ne-am şi uitat
Chiar dacă trecerea timpului răneşte ne-ncetat;
E dureros să pierzi colegi şi prieteni şi iubiri,
E foarte greu să treci uşor de-atâtea amăgiri.

Ce bănci aveam! În ele-am stat atâţia ani şi ani!
De multe ori noi ne-am certat din bârfe, pentru bani,
Nici noi n-am fost uniţi deloc, dar astfel este omul;
E rece, rău şi e zgârcit dar, trece totul, totul!

Eu am uitat ce-a fost urât, căci „şi uitarea e o lege”!
Şi amintiri c
Показать ещё