oTată, tată, scump părinte,

Fără suflet am rămas
Într-o lume ce mă vinde,
Într-o lume fără glas.
Rătăcind şi ca scânteia
Către ceruri ai zburat,
Strălucind din lumea ceea
Pentru care ne- ai lăsat.
Hai, deschide uşa iară,
Vântul bate dureros,
Pragul parcă e o gară
Şi pe nimeni nu cunosc.
Tată, macii dau în floare
Legănaţi în zori de vânt,
Numai tu din depărtare
Nu ne spui nici un cuvânt.
Pacea- n casă-I o tăciune,
Mută e ca floarea-n glastră;
Eu te chem în rugăciune
Şi alerg - către fereastră.
Mama plânge ca copilul
Spune- mi tată ce să-i zic,
Să-i sfârşesc în suflet chinul,
Cum din el să fac – nimic?
Te iubim tatii și-i îmi lipsești enorm de mult.....Parca eri ai fost printre noi și azi nu mai ești.........
Mi-e dor de tine tată-al meu
Ce în văzduh ţi-ai dus chemarea...
N-ai vrut cu mine să mai stai
Să îmi asculţi chinul şi jalea..
Doar singur tu mă-nţelegeai
Şi cu o singură privire
Sufletul meu îl alinai
Şi mi-l umpleai de bucurie
De când te-ai dus acolo sus
Sunt parcă rătăcită-n lume
Şi-al meu soare parcă-a apus
Căci fericirea nu mai vine
Un tată bun,un stâlp măreţ
Al casei noastre prea umile
M-ai învăţat să nu mă plec...
Să-mi duc viaţa la împlinire!
Încerc să te ascult acum
Şi să-ţi urmez din "urmă" sfatul
Căci ştiu că tu mă protejezi
Şi-mi veghezi viaţa din înaltul..