A fi educatoare...

“Ce mare lucru?” ar zice mulți…Să îți petreci 9 ore pe zi la grădiniță, să îți bei cafeaua și să dai ordine unor ființe care oricum nu știu să protesteze.
Dacă e atît de ușor, atunci de ce această meserie nu este pentru oricine?
Intr-adevăr, a fi educatoare este foarte plăcut ,iar satisfacțiile sunt nenumărate.Insa ceea ce se ascunde în culisele acestei scene asemănătoare unei lumi de basm, unde fetițele sunt prințese și băiețeii prinți , numai cel ce educă poate ști.
A fi educatoare nu înseamnă doar a educa,ci înseamnă ,mai presus de toate a simți…să simți iubire pentru copii, să simți că aceștia înseamnă ceva pentru tine.Cîți dintre noi am face lucruri bune pentru oameni care nu înseamnă nimic ? Intr-o lume atît de rea, e greu să ne gîndim și la cei apropiați nouă, pe care îi ajutăm doar cînd avem timp și resursele necesare?
Primii pași către noul univers GRĂDINIȚA este primul moment în care ,nu unul, ci 25-30 copii se desprind cu greu de mîinile mamelor lor și le apucă pe cele ale educatoarei.Doar doua mîini care trebuie să primească cu căldură ,să șteargă sute de lacrimi și să mîngîie alte 25-30 de mînuțe. Doar doi ochi care să le exprime blîndețe , doar o singură voce care să transmită sinceritate și siguranță unor omuleți speriați ,cărora le e teamă de ceea ce îi asteaptă.
Doar doua urechi ce trebuie să asculte dorințele atîtor părinți și să țină seama de ele.E de neconceput și de neiertat, că aceste doua urechi să uite o dorință sau o rugăminte mică.
Treptat,cu pași mici lacrimile copiilor se vor transforma în zîmbete timide .Dar, atenție! Obiectivul educatoarei este atins abia cînd toți copiii zîmbesc.Acest lucru implică multă răbdare, mult calm , multe șervețele.
Pe lîngă un circuit de vocații, educatoarea trebuie să aibă și o calitate sufletească fantastică.
Pe lîngă multe cunoștințe, o creativitate ieșită din comun și capacitatea de a transforma orice activitate de învățare în joc, în concepția părinților , educatoarea trebuie să fie persoana care să îi protejeze copilul , să fie cu ochii pe el minut cu minut, să îl alinte și să îi vorbească frumos , adică exact ceea ce face un părinte..Numai că acest lucru nu îl face doar pentru un copil , ci pentru toți, chiar dacă părintele nu conștientizează că nu doar propriul său copil are nevoie de afecțiune,educație etc.
Tuturor trebuie să le formăm deprinderi , pe care poate nu le au de acasă: să mănînce singuri, să se îmbrace, să își așeze pijămăluța, să se spele pe mîini și pe dințiș ori.La prima vedere, nu pare “mare lucru”, dar nu-i deloc așa.
In timp ce trei preșcolari vor la baie, alți șase vor să bea apă , pe unul il doare burtica, un altul nu își poate încălța cizmulițele ,altor patru le este dor de mami, doi băieței stau retrași pe scăunele și două fetițe se ceartă pentru o păpușă . Toate acestea în mai puțin de un minut trebuie gestionate de educatoare în cel mai eficient mod cu putință.
Pe lîngă inspecții,planificări, proiectări, organizări de concursuri,participări la cercuri și consilii, educatoarea trebuie să își facă timp să le aranjeze părul fetițelor , să îi ducă la baie pe copii și a își aduce aminte pe cine a șters pe mînuțe și pe cine nu, să așeze mobilierul pentru activități și să răspundă la telefon parintelui x. Inseamnă deci multă muncă, dăruire și concentrare.
De multe ori, a fi educatoare înseamnă să prezinți copiilor o lume mai bună,să le zîmbești, chiar dacă starea ta nu e tocmai bună în ziua respectivă.
A fi educatoare înseamnă să îți recunoști greșelile în fața preșcolarilor tăi , să rîzi și să plîngi cu ei, să știi să te apropii de ei , să îi cerți și să îi împaci la fel de ușor.
Educatoarea este singura persoană care aduce zîmbetul unui copil prin lipirea unui banal abtipild pe cămășuța , iar copilul este singurul care îi poate face acesteia ziua mai bună printr-o singura frază:
”-Domnă, sunteți frumoasă ca o prințesă!”
Uneori , educatoarea în ochii copiilor e o prințesă, alteori o vrăjitoare , însă e o adevărată mamă care le alină durerea și o adevărată prietenă, care le e alături la bine și la greu.