Autor: Lucian Rudico.

03.11.2016/ Lion
Dragul meu și scump părinte,
Eu îți scriu, al tău Ion
Mă întreb, ... de ce tataie,
Ma tot vinzi pe-acest Dodon?!
Stau departe, fără casă,
Umilit de-al meu patron.
Și-ți trimit să ai de pâine
Da tu, tată, iar Dodon.
Ai mâncat posmagi cu rouă
Să mă vezi la papion.
Aş fi fost în țară, poate, -
Dacă nu era Dodon.
Îmi spuneai: "...cu strabunelul, încărcați într-un vagon, -
Am fost deportați în beznă..."
Și tu, tată, ... iar Dodon?!
Cât de mult aş vrea, părinte, -
Să te rog, chiar să-ți ordon...
Dar îți zic așa, cuminte, ...
Dă-l încolo de Dodon!!!
De dorești să-ți crești nepoții
Lângă tine, sub șopron,
Să fiu lângă tine, tată, -
Uita! Uită de Dodon!
Ani la rând s-au stins în spate
Generații de Ioni
Care-au fost bătuți în cuie
Şi-ngropați de-acești dodoni.
Dragul meu și Sfânt Părinte
Ce-ai "murit" de-atâtea ori...
Eu te rog să fii "cu minte"
Cum crescu și-un lan de flori.
Stau și scriu acum... cuvinte.
Pe un scaun; pe peron.
Și te rog, te rog, părinte...
Dă-l încolo de Dodon.