Odată cu venirea zilei de 27 mai, zi în care eu îmi serbez ziua de naştere, incă de la prima oră am primit zeci de mesaje cu urări de “La mulţi ani” din partea prietenilor, rudelor şi cunoştinţelor pe toate căile posibile, atât pe facebook cât şi pe

ok.ru sau pe telefonul mobil.

Pe această cale doresc să le mulţumesc tuturor celor ce se gândesc la mine!Multumesc mult tuturor celor care mi-au urat La Multi Ani, la fel va doresc si eu voua, aceleasi sincere felicitari si urari de bine! Desi nu stiu cand voi mai avea timp azi, dar sper sa am, voi incerca sa multumesc fiecaruia din voi, s-au strans ceva mesaje de felicitare .... si nu e ziua gata. Insa nu ma plang, dimpotriva, nu poate decat sa-mi mearga "maxim" la anul care vine, ma simt incurajat de voi, si totodata simt ca am pe cine sa ma bazez la nevoie.
Vă mulţumesc pentru fiecare gând bun şi fiecare cuvânt pe care mi l-aţi adresat ieri si astazi . M-am simţit special, aşa cum trebuie să se simtă oricine de ziua lui.
Va multumesc tuturor celor care de-a lungul timpului ati aparut in viata mea, si in special celor care au ales sa si ramana! In speranta ca anii care au trecut m-au invatat si cei ce vor sa vina n-o sa schimbe la mine ce iubesc cei care ma iubesc, pentru anul acesta imi doresc cam doua lucruri: sanatate, pt mine si cei dragi sa-i stiu bine,si iubire de viata, de oameni, de locuri.
Mesajele primite de la voi au un rol extreme de important pentru mine. Ele seamana cu lampile pe care norvegienii le aprind la ferestre pentru calatorii care nu trebuie sa se simta singuri. Multumesc si celor care chiar daca nu au facut-o, s-au gandit la mine intr-un mod frumos, va multumesc si va spun ca eu sunt fericit sa va stiu alaturi de sufletul meu si va marturisesc ca sunt de doua ori mai fericit ca iubesc si sunt iubit de un om minunat.Vă îmbrăţişez pe toţi şi vă doresc iubire!
Se spune că după ce treci de o anumita varsta… toate aniversările devin triste; e ca şi cum ai nota AMR-ul vieţii. Offf, viaţa asta! Azi ar trebui conform acestui principiu, nepostulat încă, să fiu trist că mi s-a dus încă un an din ce mai am de trăit. Poate că aşa este… sunt întradevăr un pic trist, un pic disperat, un pic melancolic, chiar dacă încerc să par vesel şi lipsit de griji. Cred că aici intervine acel ceva, care ne face să fim stresaţi de existenţă, să ne mercantilizăm clipele în speranţa că aşa viaţa nu se va termina niciodată.
Timpul nu mă întreabă nici dacă îmi pasă nici de ce îl măsor. Eu am hotărât să nu mai număr decât clipele care îmi lipsesc. Am atâtea clipe în care nu trăiesc pentru mine şi nu mă întreb de ce. Ba, uite, că mă întreb. Azi ar trebui să trăiesc pentru mine; dar cum să fac asta?!…
Ştie cineva cum e să trăieşti pentru tine?!… Vă mulţumesc din suflet pentru urările voastre şi am ales felul acesta de a vă mulţumi pentru că este aproape imposibil să o fac prin alt fel decât scrisul. Vă dăruiesc din sufletul meu fericirea de a iubi, tristeţea de a accepta că fericirea este doar atât cât ne ţine inima, bucuria că într-o zi nu voi mai fi decât ceea ce scriu, imensitatea sentimentului că merită să dăruieşti şi să primeşti iubirea fără a mai căuta dedesubturi, fără a mai socoti cât de logic sau ilogic este.. .
Este o zi în care nu mă întreb dacă sunt nemuritor şi nici dacă moartea este o trecere sau un capăt de linie… azi mă întreb doar atât: cât timp mai am să il iubesc cu desăvârşire, cât de mult timp mai am să-i dăruiesc fericire şi durere, zbucium şi împăcare, împletite gânduri precum un zbor de fluture în căutarea nesfârşitului… acel mod de a fi frumos o clipă cât o atingere de buze.
Vă îmbrăţişez pe toţi şi vă doresc iubire.