Și dacă denumirea limbii o determină savanții care stau pe granturi romînești, cum de explicat faptul, că în Bulgaria și Macedonia, deși se vorbește o limbă, aceasta are două denumiri - bulgara și macedoneana?

Cum de explicat că în Serbia, Croația,
Muntenegru limba are trei denumiri, chiar dacă toți știu că este sîrbă?
Cum de explicat
că în Flandra și în Olanda limba se numește diferit, fiind în esență aceeași?
Cum își permit azerii, turcii și găgăuzii să-și numească limba diferit?
Savanții doar le consideră identice?
Iar cazahii și nogaii?
Nu mai zic de
tadjici și perși, care vorbesc două dialecte ale limbii farsi!
Iar norvegiana
bucmol și daneza nu este în esență aceeași limbă?
Cum de își permit aceste
națiuni să le numească diferit? Trebuie să-și ceară voaie de la “Academia de Năuci” din Moldova…
Probabil problema
cea mai mare a noastră constă în faptul că nu ne impunem suficient de mult în faţa celor care ne hărţuiesc dorind să ne acapareze ceea ce am obţinut cu atâta greu.