mai tulbure spre mai clar

valurile tăcerii
mă redau
comorii din ocne
sarea păcatului
nostru
sfășiindu-se
în ploi
diamantine
în zările
cunoașterii
prin mirifice
spații
fără ego.
lumina
biciuirilor
banale
mă răsucește
țintă
perforându-ți
suavitatea
feminin
de percutantă
cu bastonul
evadării tale
în necoacerea
mea...
alegerile
nealegătoare
se perindă
ca ferestrele
cu pasagerii
metrourilor
făgăduinței
aur
scăldat
în șinele
itinerarului
păcii.
te alint
mă suspini
suntem
corijenții
ultimelor
vise
iertate
prin dezrobirea
de strigăte
în cetăți
de iubire
fără porți
sau gratii
ale fobiei
de neant.
_ Diana Ciugureanu-Zlatan _ 19 martie 2016 _ 21:18 _ https://www.facebook.com/diana.lunguzlatan/posts/1087739777942774?pnref=story