Cu cât nu-i dai atenţie cuiva care încearcă să te atragă într-un conflict, cu atât îl oftici mai tare.

Eu ştiu una şi bună: dacă un om m-a îmbrâncit într-o baltă plină cu noroi, mă ridic, mă curăț şi merg mai departe. Nu persisit în mocirla lui, nu mă iau la trântă cu el şi nici nu mă întorc mai târziu să văd ce face.
Fiecare e acolo unde vrea să fie, acolo unde se simte bine și unde merită: unii tăvălindu-se în mocirlă, iar alţii văzându-şi de drum, curaţi, demni şi fericiţi.
Nimic și nimeni nu merită să îți degradezi calitatea de om și să răspunzi la răutăți și la nebunii lansate de nefericiții care nu au loc de tine.
E atât de bine să mergi pe drumul tău și să privești în urmă cu demnitate, să știi că ai făcut ceea ce e corect și să nu te rușinezi de tine!
Uneori avem tendința de a lupta pentru a ne face dreptate singuri... n-are rost! Vor fi doar lupte inutile, irosire de timp, de energie și de argumente... Dreptatea există deja prin faptul că tu ești bun, demn și puternic, iar cel care vrea să îți facă rău e doar un biet nefericit incapabil să te ajungă din urmă...