O singura zi din cele 365 de zile ale anului ne sint dedicate noua.

Da, doar una, noua celor care meritam ca fiecare zi a noastra sa fie o sarbatoare. Noua, celor care nici astazi nu stam locului pentru ca, vasazica, o haina nu sta la locul ei, sau ca fiica/feciorul a uitat iar sa-si faca patul desi nu mai este de mult copil, ci are deja 20 de ani in care tot uita sa-si faca patul, iar mama........ca o mama! Nu stiu cum este sa fii mama, dar am si eu una, am o mama care de nenumarate ori face acelasi lucru, pentru ca ii pare ca tot nu e bine, desi e foarte bine facut si multi se mira cum de reuseste. Oricum, pentru EA, mereu e loc e mai bine. E mama, omul care desi stie ce e greul, nu alearga de el, ci merge in intimpinarea lui, pentru al dobori, aparindu-si in acest fel pruncii, sotul si uitind de cele mai multe ori de ea. E mama, care de multe ori plinge pe ascuns si care atunci cind ne vede ca venim acasa, uita de toate greutatile.
Scumpa mea mama, te iubesc! Iarta-ma mama, pentru toat greselile pe care le-am facut fata de tine si nu numai. Azi, vreau sa-ti marturisesc ca esti primul ghiocel ce rasare in sufletul meu primavara, prima zi de vara, caci atunci mereu ma simt copilul tau, prima frunza ingalbenita toamna, atunci cind imi dau seama ca mai trece un an din viata ta si primul fulg ce-mi aduce vestea ca parul tau incarunteste, ca trebuie sa fiu mai des alaturi de tine si ca timpul trece. Sa fii sanatoasa mama, fii fericita mama, sa ai parte de noroc si bucurii de la noi, copiii tai. Te iubim si sa stii ca dumneata esti viata noastra!