O să îmi cerșești o îmbrățișare când va pleca, atunci când te va abandona, tu vei ajunge la cuvintele mele, iar eu nici nu mă voi opri din a te privi, și tot ceea ce voi simți va fi nimic despre tine, nici milă nu îmi va fi, de asta nici nu mă voi opri.

Îmi vei cerși o privire, apoi un zâmbet, eu te voi privi și îmi voi continua drumul pe lângă tine, pentru că visul meu este mult mai măreț decât destinul tău, crede-mă. Am fost puternică destul, am sperat mult prea mult, am visat enorm la tine, iar tu tot ce-ai făcut a fost doar un joc, ai făcut tot posibilul ca să mă stingi în tăcere. O perioadă ai reușit, sincer, am înțeles egoismul răutății tale, oricum va veni și momentul tău când vei plăti și tare mi-aș dori să te văd atunci, să te privesc și să te observ ce fel de om puternic ești tu. Te las să îți împlinești visul din plin, să îți duci Ambiția nebună până la capăt, te las să ai parte de fericirea pe care ai visat-o dar de care nu vei avea parte pentru că nu vei putea uita prea repede de zâmbetul meu. Privirea mea o vei vedea mereu în mulțime prin ochii unor necunoscuți ce se grăbesc mereu și sunt plini de treabă, prinși într-o goană mult prea mare să facă, dar care renunță în acest fel la lucrurile mici, la fericire, la dragoste iar când își vor da seama de această chestie va fi prea târziu, ca și tine, la fel cum faci și tu, deabia când va fi prea târziu vei conștientiza acest lucru, vei conștientiza tot ce ți-am spus dar va fi prea târziu, pentru noi, va fi într-o noapte în plină vară, va fi mult prea cald afară, vei simți că toate gândurile îți răsună în cap, că toate sentimentele îți umblă prin inimă, ușor, mult prea încet, soavemente, iar atunci vei simți cum ți se tocește sufletul în tine, pentru că îți va fi dor de mine, și nu vei mai avea curajul să mi-o mai spui, de fapt nu mi-ai spus-o niciodată direct, mi-ai spus-o mereu indirect, iar pentru mine era de ajuns. Eu te-am iubit mult prea mult, dar am obosit să tot aștept, să mă tot încred în tine, am obosit să tot visez mai tot timpul la tine iar apoi să fiu mereu "out", sau tipul doar de moment. Când te va lua Nostalgia de mine, de noi, de tine vei simți că deși ai crezut că ai totul, vei conștientiza că tu nu ai nimic, pentru că nu vei fi cu Dragostea ta cea mare. Să îți mai spun în8că ceva: Eu din prima zi, am simțit că tu ești Destinul meu, am simțit că noi doi încă de la început am fost meniți să fim împreună pentru totdeauna, chiar dacă ne-am pierdut intenționat - întâmplător prin mulțime, și totuși inima parcă nu mă lasă să renunț la tine, uneori ea mă strânge tare de parcă mai strânge tu în brațe iar sufletul meu parcă îl strigă pe al tău în noapte târziu. Și tot ce simțim noi doi acum, va rămâne, pentru totdeauna, și nu va trece, ăsta este lucru care mi se pare cel mai trist, din toată această situație, dar cine știe? Destinul are multe căi să ne surprindă pe noi toți, și cei ce au fost meniți să fie împreună, într-o zi se vor întâlni, indiferent de miză, indiferent de situație, ei vor simți doar ceea ce simt din plin, și vor fi doar ceea ce au fost meniți să fie, până la capăt, protagoniștii propriului film, din plin, pe un cer mult prea senin.