PĂRINȚII MEI,PĂRINȚII

E trist …și plouă afară iar
Și gândul îmi e departe,
În pragul casei părintești,
M-aș mai opri oleacă.
Să stau,s-admir tot ce e sfânt:
Grădina,casa,poarta,
Ce au lăsat părinții scumpi,
Pe -acest pământ odată…
Măsuță mică de într-un colț,
Ce tristă acum arată,
În jurul ei ne adunam,
Ce trist…a fost odată
La masa mică,încăpătoare,
Cu chipuri fericite,
Simțeai dragoste curată,
În iubirea de părinte.
Și amintirile revin,
Cu lacrimi și cu zâmbet,
Când acasă toți eram ,
Of…ce frumoase clipe.
Eram naivi nu înțelegeam ,
Că viața-i trecătoare ,
Părinții de ne dojeneau,
Acum lipsa LOR…DOARE🥲🥲
E trist…și plouă afară iar
Și o lacrimă revarsă,
Pe-al meu obraz,privind la geam,
PĂRINȚII …nu sânt acasa🥲🥲
Părinții mei ,iubiți părinți,
Ce mult V-aș spune acuma,
Că VĂ IUBESC nu e de-ajuns
Și nu-s cuvinte in lume🥲🥲🌹🌹
Aurica Roșca(Canuda)29/09/2022