Nu m-am răzbunat niciodată prin cuvinte ucigătoare spuse la nervi atunci când cineva m-a supărat sau m-a rănit.

Am preferat să ajung acasă, să dau cu pumnii în pereți, să urlu, să mă lovesc şi să sparg tot ce îmi stă în cale. Pentru că ştiu cât dor cuvintele spuse într-un moment impulsiv. Ştiu cum îți străpung sufletul şi lasă în urma lor răni cumplite. Şi nu am vrut să produc o astfel de neplăcere. Nici celui mai rău om nu i-aş face asta. Nimeni nu merită să fie o astfel de țintă. Nimeni, crede-mă.