Așa arată curajul și verticalitatea când un om spune adevărul, iar un întreg sistem intră în buffering.

Judecătoarea Raluca Moroșanu a spus în câteva fraze tot ce trebuia spus de ani de zile: „Tot ce vedeți în investigație este adevărat. Dacă cineva o să contrazică — minte. Suntem terorizați cu acțiuni disciplinare. Conducerea nu ne ajută. Atmosfera este toxică.”
Boom. România a rămas fără popcorn.
Asta nu e o ieșire întâmplătoare. E ruptura unei tăceri cultivate, într-un sistem unde colegii se împart între cei care vor adevăr și cei care apără scaune.
📌 Recorder a arătat cum politicienii și magistrații au făcut troc pe spatele justiției.
📌 Dosare mari puse pe pauză, prescrise sau „rezolvate” prin mutări de judecători.
📌 Un șef DNA obedient care a paralizat marile anchete.
📌 ZERO dosare de corupție în magistratură în ultimii ani.
Și culmea: Curtea de Apel București — o instituție care de regulă tace și decide — a ajuns să țină o conferință de presă extraordinară ca să răspundă acuzațiilor. Un moment fără precedent.
Iar cine crede că asta e doar o problemă a României… să deschidă ochii. Tot ce vedem acolo — presiuni, cumătrisme, delegări „magice”, dosare îngropate, judecători buni blocați — sună dureros de familiar pentru justiția din Moldova.
Diferența?
În România există Recorder, există magistrați care ies public, există instituții obligate să explice ceva.
La noi, multe se întâmplă tot în spatele ușilor închise, iar cei care vorbesc riscă să fie izolați.
Când tăcerea devine regulă, curajul devine revoluție.
Și poate exact de aici începe vindecarea unui sistem capturat de prea mult timp.
Să nu rămână singuri.